Mi-am luat visele la spinare, si asa cum eram, în pijamale, m-am dus sa fac un drum. Liniste si amorteala, lumini degeaba. O pisica destul de colorata asteapta sa treaca timpul. O petala roz se leagana pe o panza de paianjan. Se aud rotile trenului pe sina, insa doar sunetul e prezent; trenul e plecat de mult, gara e si ea amortita. Masina politiei zace parasita intr-un colt de strada. Zarurile izbesc bordura: "5-4, la pace si pe ei". Vantul imi flutura camasa. Zbor mai departe. Cehia - i'm commin'. Nu o sa ajung prea curand in Cehia. Nu-mi doesc asta. "Cehia mea e cu ghilimele (" "). Cehia e un vis, e visul meu. De ce Cehia? Pentru ca e destul de aproape sa pot "sarii" direct in ea, in vis, si prea departe totusi de Bucurestiul meu. Asta e bine, pentru ca nu pot traii intr-un vis continuu, oricat de mult mi-ar placea. Sfat: incearca sa dai o ora de somn, pe o ora de privit aiurea pe geam. Pe mine unul, ma odihneste mult mai mult. Si atunci cand adormi, atunci cand pleci in Cehia, o sa plutesti... mai placut. Verzi sau nu, caii raman tot cai, oricum ar fi ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu