Ma intorc cu spatele. Nu vreau sa vad. Aud un scancet, urmat de o tiuitura in timpan. Pace... Asfaltul ma aude cum cad, imi simte seva, ma gusta. Imi face loc catre pamant. E mai frig ca niciodata. Pe pereti incep sa se ridice brate de feriga. Garoafe. Toate rosii. Panglici. Roba. Lacrima uda obrazul machiat. Aripi??? Hah... Nu-s ale mele. Nu mersi, nu port. Trebuie... Ahham... Inteleg... O.K. Scuza-ma, ai ceva pe verde...
Sunt pe cai ???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu